În
cazul în care condamnările pronunțate în străinătate nu sunt recunoscute
potrivit legii, nu poate fi reținută starea de recidivă.
Astfel,
am obținut pentru clienta noastră condamnarea la pedeapsa închisorii a cărei
executare a fost suspendată sub supraveghere, deși aceasta se afla deja în
stare de recidivă pentru trei condamnări pronunțate în străinătate, apărările
fiind întemeiate pe faptul că hotărârile pronunțate în străinătate nu au fost
recunoscute conform dispozițiilor legala și nu poate fi reținută starea de
recidivă.
Potrivit
art. 41 Cod Penal: “Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la
reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte
din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Pentru stabilirea stării de
recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate,
pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de
condamnare a fost recunoscută potrivit legii.”
Prin
Decizia nr. 13/2023, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație şi
Justiție şi stabilește că:
Aplicarea
dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Codul penal privind recidiva
internaţională, în situaţia existenţei unei condamnări definitive dispuse de o
instanţă străină, se poate realiza numai în urma parcurgerii procedurii de
recunoaştere a hotărârii străine de condamnare, exclusiv pe cale incidentală,
prevăzută de art. 147 din Legea nr. 302/2004, republicată, iar nu pe baza
mențiunilor existente în sistemul european al cazierului judiciar (comunicare
prin ECRIS).
Potrivit
art. 520 din Codul de Procedură Penală, “Recunoaşterea hotărârii sau a actelor
judiciare străine are loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)
hotărârea a fost pronunţată de o instanţă competentă sau actul emană de la un
organ judiciar competent;
b)
hotărârea sau actul nu contravine ordinii publice din România;
c)
hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în ţară, potrivit
legii penale române.
Îndeplinirea
condiţiei prevăzute la lit. a) se constată pe baza certificării autorităţii
competente a statului străin.”
Astfel,
recunoașterea pe cale principală a hotărârii judecătoreşti şi a actelor
judiciare străine se face la sesizarea procurorului, de către judecătoria în a
cărei rază teritorială se află condamnatul.
Condamnatul
se citează, iar o dată cu citaţia i se comunică hotărârea străină împreună cu
actele ce o însoţesc, în traducere română.
Instanţa,
ascultând concluziile procurorului şi declaraţiile condamnatului, dacă constată
că sunt întrunite condiţiile legale, recunoaşte hotărârea penală străină şi
actele judiciare străine, iar în cazul când pedeapsa pronunţată prin acea
hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie
pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă o pedeapsă corespunzătoare
potrivit legii penale române.
Potrivit
art. 31 din Legea 302/2004, “Recunoaşterea pe teritoriul României a unei
hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă:
a)
România şi-a asumat o asemenea obligaţie printr-un tratat internaţional la care
este parte;
b)
a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la
Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994;
c)
nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau pentru o infracţiune
militară care nu este o infracţiune de drept comun;
d)
respectă ordinea publică a statului român;
e)
hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit
legii penale române;
f)
nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleiaşi
persoane în România;
g)
nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleiaşi
persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.
2)
Hotărârile penale străine pot fi recunoscute în România şi dacă nu este
întrunită condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a), pe bază de reciprocitate. În
acest sens, instanţa competentă solicită Ministerului Justiţiei verificarea
îndeplinirii condiţiei reciprocităţii.
(3)
Executarea hotărârii este posibilă, independent de verificarea condiţiilor
prevăzute la alin. (1), şi atunci când se referă la un cetăţean român a cărui
extrădare a fost, în prealabil, acordată de România statului străin în care s-a
pronunţat hotărârea.”
Procedura
poate avea loc și la cererea unui stat străin, fiind formulată de autoritatea
competentă a statului străin solicitant, este transmisă de Ministerul Justiţiei
procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în
circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa condamnatul.
Condamnatul
se citează, iar odată cu citaţia i se comunică hotărârea străină împreună cu
actele ce o însoţesc, într-o limbă pe care o înţelege.
Condamnatul
are dreptul la un avocat ales sau desemnat din oficiu şi, după caz, la
interpret.
Instanţa,
ascultând concluziile procurorului şi declaraţiile condamnatului, dacă constată
că sunt întrunite condiţiile legale, recunoaşte hotărârea penală străină sau
actele judiciare străine, iar în cazul în care pedeapsa pronunţată prin acea
hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie
pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă
corespunzătoare potrivit legii penale române.
Dacă
hotărârea penală străină se referă la un bun imobil, cererea se transmite
procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în
circumscripţia căreia se află imobilul.
Recunoaşterea
hotărârilor penale pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate sau a
altor acte judiciare străine se poate face şi pe cale principală, de către
instanţa de judecată sesizată în acest scop de către condamnat sau de către
procuror.
Totodată,
recunoaşterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în
curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanţa de judecată
în faţa căreia cauza este pendinte.
În concluzie, dacă nu a fost
demarată procedura recunoașterii astfel cum este descris in prezentul articol,
nu poate fi reținută starea de recidivă, eventualele soluții de condamnare
pronunțate în străinătate nefiind avute în vedere atunci când este discutată
unitatea sau pluralitatea de infracțiuni.
Cabinetul de
Avocat ”OANA ELENA BRAN” oferă servicii juridice calificate în diverse arii de
practică ale dreptului, preponderent în probleme ce țin de materia dreptului
penal/procesual penal și dreptului civil/procesual civil, asigurând clienților
noștri asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor de judecată din
București și din țară (Judecătorii, Tribunale, Curți de Apel), a organelor de
urmărire penală (Parchete, DNA, DIICOT), a autorităților cu atribuții
jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, precum și
în fața organelor administrației publice sau instituții.
Ne găsiți
aproape de centru București. Biroul de avocatură este situat în mun. București, Piața Iulia nr.8, bl.i7, sc.2, ap.45,
Sectorul 3 (zona Decebal).
Av. Oana Elena
Bran
0771627909